giovedì 13 gennaio 2011

Dedicata a mio cognato


A Fabbriziu


Quannu ti vitti, accussi

autu e siccu comu 'na canna

spontaneu fu chiamariti "U Longu"

anchi picchì 'nta casa

ci 'nera nautru

ma pi' lugnizza

di picca a tia scarsiava


Beddu, nun eri certu:

cu ddu nasu a pinnuluni

e l'occhi spirticchiati

parevi propriu un passuluni!


Ma di subbitu, pensa un pò,

mi facisti 'na granni simpatia

c'à facci bona comu l'occhi

e ddu surrisu comu 'u suli


Fu accussì ca pi mia,

curtu e tunniggianti,

mi vinni facili e spontaneu

aviriti pù megghiu


Oggi mi lassi sulu

comu suli sunnu i nichi

e la mugghiera chi lassasti

in un nivuru dignitusu tormentu


Idda forti è assai

e tutta la sò anima ti retti

facennusi forza pì li nichi

comu acidduzzi senza volu


Cugnatu miu Fabriziu

oggi pigghiasti un volu sulitariu

ca ti porta dda supra nì tò patri

lassannu peni e pinitenzi

jinchiennu 'u cori di duluri


Vola acidduzzu miu dilicatu

doppu sti peni chi patisti

Vola sicuru e cunfurtatu

cà li tò cari un sunnu suli


Circunnati d'amuri e sintimenti

cà 'na bambagia li tinemu

dunannu amuri e puru l'arma

cù tia davanti i nostri cori